După cum susţine clasicul Vasile Alexandri, poporul este izvorul celor mai poetice creaţii, celor mai neperitoare opere. Oamenii simpli din popor au păstrat în sine adevăruri istorice, frumoase legende şi balade.

Despre satul Mănoileşti s-au păstrat mai multe legende.

Una din ele ne vorbeşte că încă în anii 1500 dorind să-i mulţumească unui vrednic ostaş de-al său pre nume Roşca, stăpînul creştinităţii Stefan Cel Mare ia dat drept moşie pămînturile pe care se afla satul Mănoileşti.

Împreună cu neamurile sale Roşca a înălţat cîteva case, care au şi pus începutul satului cu nume poetic, Valea Roşca. Mai tîrziu au venit şi alte familii cu traiul în sat, sa construit şi o mică biserică ctitorită de preotul Staceschi.

Oameni din vrednic şi credincios neam, sătenii au fost harnici şi blagini în vreme de pace, dar n-au fost surzi la glasul libertăţii pe vreme de război.

Poate că s-ar fi păstrat numele de Valea Roşca, dacă în anul 1941 cineva n-ar fi hotărît schimbarea denumirii satului şi anume cea actuală Mănoileşti.

O altă legendă spune că denumirea de Mănoileşti vine de la un luptător pe nume Manole ce avea funcţia de căpitan în oastea Voevodului Stefan Cel Mare

Satul Vulpeşti a fost fondat în anul 1617.

Se presupune că denumirea satului Vulpeşti vine de la numele unui judecător Vulpe, un om onest şi totdeauna drept în relaţiile cu oamenii. Pentru acest lucru era venerat iar mai tîrziu lumea a hotărît să-i dea satului numele Vulpeşti, în memoria judecătorului Vulpe.

O altă legendă spune că denumirea vine de la numeroasele vulpi ce mişunau prin pădurile din împrejurimi şi de la „peşte” care se spune că erau multe iazuri bogate în peşte.